Română: Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă.:Art. I.I Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având o stea între coarne și fiind flancat de un trandafir heraldic și o semilună, toate trei de aur. În cartierul trei, pe fundal roșu, au fost contopite stema Olteniei (leul rampant, de aur) și cea a Banatului (podul de aur peste valuri naturale). Cartierul patru a fost rezervat Transilvaniei: el este tăiat de un brâu roșu. În partea superioară, pe albastru, se profilează o acvilă ieșindă, flancată de un soare și o semilună. În partea inferioară, pe aur, au fost reprezentate șapte turnuri roșii, repartizate 4 ; 3. În insițiune se regăsește stema Dobrogei: doi delfini de aur afrontați.:Art. I.II Peste tot a fost suprapus ecusonul sfertuit al familiei de Hohenzollern (argint în cartierele unu și patru și negru în cartierele doi și trei). Scutul este timbrat cu coroana de oțel a României și este susținut de către doi lei de aur (simbolul Daciei și al Unirii din 1600). Toate aceste elemente sunt plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, având ciucuri și franjuri de aur și fiind prins într-o coroană închisă. În partea inferioară a fost plasat colanul ordinului Carol I precum și deviza „NIHIL SINE DEO”,:Art. I.III ultima pe o panglică albastră.